Cum am început să pictez?
Pictura a făcut mereu parte din viața mea. Știu, sună puțin clișeic — „pictez de când eram mică” — dar este adevărat.
Sunt genul de persoană care se descurcă mai bine cu pensula decât cu creionul. Schițez, desigur, cu creionul, însă nu am aceeași dexteritate la detalii cum am atunci când lucrez direct cu pensula. Ciudat, nu? Poate da... poate nu.. la mine așa se întâmplă.
La început, foloseam clasicele acuarele din cutiuța mică pătrată (cred că mulți dintre noi am început de acolo).
Ulterior am trecut la tempera și am experimentat și pictura în ulei, unde am pictat inclusiv icoane la clubul de pictură. Totuși, nu era ceva care să mă satisfacă pe deplin. Îmi doream o pastă ușoară, solubilă în apă, opacă, care să îmi permită să construiesc imaginea așa cum o vedeam în mintea mea.
Tot căutând și testând diferite materiale, am descoperit culorile acrilice, și m-am îndrăgostit complet de ele.
Cred că unul dintre motivele pentru care acrilicele mi se potrivesc atât de bine este libertatea pe care mi-o oferă.
Îmi place să lucrez cu straturi, să construiesc lumină peste întuneric, să creez profunzime și contraste, exact lucrurile care definesc și picturile mele inspirate de cosmos.
În prezent, realizez picturi pe lemn, pânză și hârtie. Cel mai mult îmi place să pictez pe pânze mai mari de dimensiunea A3, pentru că simt că pot exprima mult mai mult pe o suprafață generoasă. În același timp, am descoperit pictura pe felii de lemn, uneori de doar 3 cm centimetri diametru, și este incredibil de satisfăcător să văd cum pot construi o pictură completă pe o suprafață atât de mică.
Deși par ușor de folosit, acrilicele nu sunt chiar „ușor de îmblânzit”. A durat ceva până am găsit culorile potrivite, consistența potrivită, modul de aplicare și pensulele care funcționează cel mai bine...totul ține de răbdare, pasiune și, recunosc, puțină încăpățânare.
Am testat multe tipuri de acrilice până am înțeles diferența dintre cele de slabă calitate și cele profesionale.
Apoi, trecerea la culori mai bune a fost un pas necesar în evoluția mea ca pasionat de pictură și, mai târziu, ca artist aflat la început de drum.
De ce contează calitatea acrilicelor?
Acrilicele profesionale au pigmenți mai curați și mai stabili, culori mai intense, o acoperire mai bună și rezistență în timp. Cele mai ieftine pot fi apoase, fade și își pot modifica nuanța după uscare.
La fel ca în alimentație — există variante „pline de E-uri” și variante curate.
Pensulele contează mai mult decât credeam...
Am descoperit, de asemenea, că pensula contează enorm. Mai mult decât mi-am imaginat la început. Au trecut ani până am găsit pensule care să se potrivească atât cu vopseaua, cât și cu stilul meu de pictură.
O pensulă potrivită îmi permite să creez linii clare, detalii fine, treceri line sau texturi bogate. Una nepotrivită poate face materialul dificil de controlat.
Frumusețea acrilicelor: lucrul în straturi
Unul dintre cele mai frumoase aspecte este posibilitatea de a lucra în straturi.
Pot adăuga lumină peste umbră, transparențe peste textură, pot construi profunzime și efecte speciale doar prin suprapuneri.
Când pictez planete, cer, stele sau nebuloase, am nevoie de culori care să fie intense, stabile și care să îmi permită să revin asupra lucrării fără să o distrug, iar acrilicele îmi oferă această siguranță, dar fi flexibilitate și nici nu trebuie să aștept 4 luni până se usucă.Este un material care mă încurajează să experimentez, să revin, să modific și mai ales îmi permite să transform ideile exact așa cum le am în mine.. pas cu pas.. strat cu strat.
La final las o scurtă notă istorică despre acrilice
Culorile acrilice au apărut relativ recent, în secolul XX și au devenit rapid preferate de artiști datorită versatilității lor.
Primule culori au apărut în 1930, fiind dezvoltate de către o companie nemțească pentru utilizare industrială. Mai târziu, în anii 40-50, artiștii au început să experimenteze acest tip de vopsea, au apărut și primele culori acrilice special create pentru pictură sub brandul ”Magna”.
Ceea ce i-a atras pe artiști, a fost libertatea pe care o oferea... fiind mai flexibilă decât uleiul, mai rezistentă și se usca rapid, permițând un ritm de lucru diferit și tehnici variate.
Pe măsură ce tot mai mulți creatori au început să experimenteze, acrilicele au devenit un teren de joacă pentru metode noi — de la straturi transparente până la texturi groase.
Până în anii 1970, culorile acrilice erau deja răspândite pe scară largă, integrate în stiluri artistice foarte diferite. Evoluția lor nu s-a oprit însă acolo: formulele moderne continuă să fie îmbunătățite, existând variante care pot încetini uscarea sau pot modifica luciul și textura, ceea ce îl face astăzi unul dintre cele mai versatile medii ale picturii contemporane.
Referințe: